Un film bun

În DEX, copilăria e definită ca „perioadă a vieţii omeneşti de la naştere până la adolescenţă”. Pentru mine, copilăria începe cu gustul citronadei de la cofetăria de cartier şi se încheie elegant cu ultima coroniţă câştigată în şcoala generală. Restul e o listă lungă de amintiri disparate, legate de culorile bomboanelor Bonibon,de mirosul paginilor de oracol şi de sifonăria din cartier.
Privind înspre copilărie, realizez că tot ce constituia o dramă atunci, se conturează acum în cele mai preţioase amintiri.

Te întrebi, poate, ce regrete ar fi putut avea un copil. Perfect, atunci încep cu unul: m-am născut stângace şi am fost forţată- de o educatoare mult prea conformistă, înţeleg eu abia acum – să învăţ a scrie cu dreapta (într-un mod brutal, desigur). Am continuat cu dramele: în vremea în care Tamagochiul făcea legea între jucăriile ţâncilor, eu participam la o anume excursie cu clasa. Chioşcurile de suveniruri erau pline de kitschuri si tamagochi, dar toţi banii mei de excursie nu mi-ar fi cumpărat mult-doritul gadget trofeu. Iată cum, nici până în ziua de azi nu am deţinut un animăluţ virtual şi cum astăzi râd de dramele copilului de altădată. A, să nu uit: următorul mare regret al copilăriei mele consta în neputinţa de a învăţa regulile şi paşii de la jocul de „elastic” ( o minune coregrafică, mind-challenging de-a dreptul). Regret, desigur, că prea târziu ai resursele necesare pentru a-ţi înţelege copilăria. Prea târziu înţelegi cât de puţin ai apreciat ceva ce valora imens.

Acum, când noţiunea de „micile bucurii ale vieţii” îşi găseşte locul doar în anii pierduţi ai copilăriei, m-am trezit că tresar ca o naivă la auzul unei astfel de veşti: guma Turbo se găseşte din nou! De aici s-a pornit a curge şuvoiul amintirilor mai ceva ca-n cazul madeleinei proustiene. Guma Minti, bomboanele Bonibon, napolitana Koukou Roukou, sucul Tec, toate au năpădit în filmul de amintiri. Din distribuţia finală n-au lipsit nici jucăriile-vedetă: arcul curcubeu, sfârleaza din plastic ieftin, preţioasele piese Lego sau păpuşile Sindy, adică Barbie wannabe.

M-am bucurat teribil la prima pereche de „blugi” adusă de la unguri, am plâns la filmul „Veronica”, am stricat trei jocuri Sega pentru televizor şi am jucat miuţa cu băieţii din parcare. Am crezut în Moş Crăciun până într-a doua. Am plâns în hohote crezând că n-o să învăţ niciodată să îl scriu pe G mare de mână. Am fost Vulpea din „Ursul păcălit de vulpe” şi Primăvara din nu mai ştiu ce piesă obscură.

Aceasta este copilăria mea.

Romgleza

Ca sa nu mai zic de vechea mea problema cu femei proaste care sunt mai certate cu limba romana decat Vadim cu ungurii, o sa zic despre noua mea problema cu femei proaste care folosesc romgleza. Romgleza e limba aia formata din contopirea englezei cu romana intr-un rezultat nefericito-trist. Exemple auzite de urechile lui Alecs:
-"care este statusul la proiectul cutare? " status? WTF, OMG si toate cele. ce s-a ales de "cum sta treaba cu"? a, nu suna mai destept ca "status", da. Si eu fraiera.
-"trebuie sa le dam un deal bun" (adica sa le dam un "dil", nu deal aka colina) Nu putem sa zicem "propunere"? A, dar asa n-ar mai suna inteligent nicio proasta de resurse umane. Si eu fraiera din nou.
-"hai sa stabilim un meeting". Mai bine stabiliti un miting contra prostiei. Zic si eu, da' poate pic fraiera din nou :))
As vrea sa-i aud pe astia reproducand expresii romanesti. Adica nu e ca si cum poti converti in romgleza "l-a injurat de la trecut Dunarea",nu? (de dragul corporatismului,totusi: "to swear somebody so that he would cross the Thames". am adaptat:)) )
Probabil toantele astea s-au nascut in diapers, s-au batut pe ice cream, stau la desk si se uita la movies. Dar cine sunt eu sa judec, na.

Astept cu interes variantele spanglish, chinapanese, germpolish & co.

Cine a citit pan la capat primeste felicitari de la Snaglepuss, ca a fost un post incalcit :))

Bomba

In medie doi oameni pe luna cauta pe google "alecs". O data la trei luni, macar unul din cei in medie 6 sunt interesati de alecs eu. Pentru "macar unul" scriu eu acum :))
In ultima vreme am aflat unele chestii utile si mi s-au intamplat urmatoarele:
1. in Palatul Parlamentului e simplu sa pui o bomba. (i should know, am avut interviu acolo cu un fost securist). Te imbraci respectabil, strabati toata curtea pana la intrarea principala, intri in hol si lasi bomba. Nu serios. Chiar nu te intreaba nimeni de sanatate nici la poarta nici la intrarea in cladire. Ce sa zic, bine ca au detector de metale si X-ray pentru geanta dincolo de cele doua intrari. Pana acolo tu vei fi pus bomba de 23254673256 de ori. Nu instig la terorism, dar ziceam si eu asa. Ca n-ar fi greu la o adica.
2. la B'estfest am intalnit o persoana care a auzit de Ambition. Like OMG :))
3. cititorii nostri sunt mai prosti ca ai lor. big time. nu pot sa explic pe larg ca s-ar putea sa ma certe sefa, dar am dat peste niste oameni super prosti. Zic "super" prosti pentru ca asta e ca o super putere. Adica n-a mai intalnit asa ceva.
4. Am luat licenta degeaba. Adica acolo unde lucrez eu asta valoreaza cam cat diploma de profesionala a unui lacatus mecanic. Gen zero.

Da, stiu ca nu-s megafun, spre deloc chiar, dar nu vreau sa moara alecs-habar-n-are si m-am mobilizat. Cu ocazia urmatoarei idei intr-adevar interesante, o sa scriu.

P.S. apropo de licenta. odata cu mine au absolvit FJSC si oameni care cred ca cratima e floare ornamentala si ca acordul se refera doar la instrumente. ce bine ca exista concurenta pe piata:))

Gripa porcina

Normal ca n-o sa scriu despre gripa porcina, te-ai prostit? Titlul e de sanchi, sa-i tachinez pe astia de googlesc subiectul fierbinte.
Motiv mai super-duper n-am gasit sa revin dupa mai bine de o luna jumate de abandon decat asta:

Draga Liviu,

Iti scriu aceasta epistola pentru a te lamuri asupra unui fapt: piesa de am vazut-o saptamana trecuta cu prietena ta Cristina a fost odioasa (piesa, nu Cristina). Daca pe Cristina ca e batrana si mai uita nu o crezi, asculta la mine: piesa Nevestele Vesele a fost un kitsch cu motz, unde kitsch cu motz e mai jignitor decat sintagma c*c*t cu motz (nu pot sa scriu cuvantul intreg pentru ca ma citesc si rudele).
1. Dumnezeule mare care esti (si eu nu prea am conversatii cu EL, spre deloc chiar, nici macar in sesiune) ia-ma din sala asta si du-ma pe Motoare ca ma dor dintii de la decor. Pai asa culori eu n-am vazut in viata mea nici in cel mai trist display de vitrina de obor, jur. Indraznesc sa zic ca pana si pitzipoancele de cea mai proasta speta ar fi plans in fata unor cortine atat de kitschoase. Atat sclipici, paieta si prost gust n-am vazut nici pe pitzipoanca.org cu toata arhiva ei!
2. In jumatatea de ora(ca atat am rezistat) pe care am petrecut-o blestemand soarta care mi-a pus biletul in mana n-am putut decat sa dau ochii peste cap. Si prietenii imi sunt martori ca eu rezist frate! La dentist, la examene, tac si fac. Dar aici? Jale. M-am simtit jignita de atat prost gust.
3. Daca ti-e dor de revelioanele copilariei, da, alea cu Nae Lazarescu si Vasile Moraru, varianta si mai obosita, mergi la piesa asta. Ai avea atatea poante proaste din care sa alegi: ori baba blonda cu rochie sexi care canta despre "vorba aia", unde "vorba aia" era ceva kinky, exemplu: contextul "m-a rugat sa-i arat vorba aia"; ori o sceneta rasuflata cu trei scolarite jucate de o gospodina grasa intre doua varste, o grohaita de zici ca a iesit din bancul cu "e dupa sifonier" si o tipa pe care recunosc ca o pot numi destul de actrita; ori interludiile cu baletisti imbracati a la anii '90. Pick your poison :))
4. Dupa glume proaste, vin talentele indoielnice: intre acte (desi nici acte nu le-as zice ca actele presupun o intriga, o actiune, aici era doar un tele-eurobingo show mai colorat si fara "s-a cantat linie") mai canta cineva. Mai o pustoaica blonda in rochie de prom(fix prom, nu bal romanesc. deci nu in rochie de nasa ci in rochie de prom fara floare la mana dar roz nevoie mare), mai baba sexi, mai una trecuta, gen Elena Carstea wannabe. Moartea pasiunii pe tocuri, intelegi?
Nu stiu ce sa mai zic mai Liviu ca m-am prins in valtoarea povestirii si simt ca tot nu ti-am zis tot. Trebuie sa te tii departe de piesa asta. Doar daca nu e in distributia originala caci acolo mai poti rade de peruca Cristinei Stamate (pe aceasta cale o invit respectuos sa mai schimbe stylingul ca m-am saturat de coditele marunte gen Irina de la ASIA in mizerie,oke?). Dar oricum, tu tine-te departe de piese cu femei, ce sa mai. Cand ma gandesc ca femeile astea au facut UNATC-ul la care eu n-am avut curaj sa dau numai ca sa ajunga sa cante ca Andreea Balan dar fara Petrisor si dansatoare...mi-e ciuda, dar nu vorbeste ciuda, acum a vorbit dezgustul.
M-a jignit piesa asta de doi lei. Mai bine revedeam Paradisul in Direct, din 97, ca era mai fun. Desi pe aceeasi idee.

Ce mai, crede-o pe Cristina cand zice ca piesa a fost nasoala cu NA mare.

Asta e pentru Bogdan al meu: Liviu asta e prietenul Cristinei. Trebuia sa-l conving ca femeia lui nu minte, intelegi? :))

Hai Cristina, culca-te, tipografia te asteapta.

Mie

Mie nu-mi place sa fiu "certata". N-as putea sa fiu lasata in pace? Intreb.

Mare

Imi prezic un viitor mare. Am zis. De-o fi sa calc pe cadavre, sa zic "scrupule, ce-s alea scrupule?" sau sa ma scutur de prieteni tot o sa fiu mare. Pentru ca asta e ceea ce conteaza pentru un grandoman, nu?

Search

Azi pe la pranz un IP napastuit ajungea pe blogul meu dupa cautarea "cluburi oameni maturi bucuresti". Doamne ce-am mai ras :)) Adicatelea exista si cluburi de oameni imaturi, nu? Imi pare rau ca a ajuns pe postarea in care faceam misto de oamenii "maturi" care merg in cluburi sa se maimutareasca. N-am vrut sa-i spulber speranta la o batranete cool. Ca sa ma revansez, ii spun care era clubul cu pitici cu pana: Fratelli.