Bomba

In medie doi oameni pe luna cauta pe google "alecs". O data la trei luni, macar unul din cei in medie 6 sunt interesati de alecs eu. Pentru "macar unul" scriu eu acum :))
In ultima vreme am aflat unele chestii utile si mi s-au intamplat urmatoarele:
1. in Palatul Parlamentului e simplu sa pui o bomba. (i should know, am avut interviu acolo cu un fost securist). Te imbraci respectabil, strabati toata curtea pana la intrarea principala, intri in hol si lasi bomba. Nu serios. Chiar nu te intreaba nimeni de sanatate nici la poarta nici la intrarea in cladire. Ce sa zic, bine ca au detector de metale si X-ray pentru geanta dincolo de cele doua intrari. Pana acolo tu vei fi pus bomba de 23254673256 de ori. Nu instig la terorism, dar ziceam si eu asa. Ca n-ar fi greu la o adica.
2. la B'estfest am intalnit o persoana care a auzit de Ambition. Like OMG :))
3. cititorii nostri sunt mai prosti ca ai lor. big time. nu pot sa explic pe larg ca s-ar putea sa ma certe sefa, dar am dat peste niste oameni super prosti. Zic "super" prosti pentru ca asta e ca o super putere. Adica n-a mai intalnit asa ceva.
4. Am luat licenta degeaba. Adica acolo unde lucrez eu asta valoreaza cam cat diploma de profesionala a unui lacatus mecanic. Gen zero.

Da, stiu ca nu-s megafun, spre deloc chiar, dar nu vreau sa moara alecs-habar-n-are si m-am mobilizat. Cu ocazia urmatoarei idei intr-adevar interesante, o sa scriu.

P.S. apropo de licenta. odata cu mine au absolvit FJSC si oameni care cred ca cratima e floare ornamentala si ca acordul se refera doar la instrumente. ce bine ca exista concurenta pe piata:))

Gripa porcina

Normal ca n-o sa scriu despre gripa porcina, te-ai prostit? Titlul e de sanchi, sa-i tachinez pe astia de googlesc subiectul fierbinte.
Motiv mai super-duper n-am gasit sa revin dupa mai bine de o luna jumate de abandon decat asta:

Draga Liviu,

Iti scriu aceasta epistola pentru a te lamuri asupra unui fapt: piesa de am vazut-o saptamana trecuta cu prietena ta Cristina a fost odioasa (piesa, nu Cristina). Daca pe Cristina ca e batrana si mai uita nu o crezi, asculta la mine: piesa Nevestele Vesele a fost un kitsch cu motz, unde kitsch cu motz e mai jignitor decat sintagma c*c*t cu motz (nu pot sa scriu cuvantul intreg pentru ca ma citesc si rudele).
1. Dumnezeule mare care esti (si eu nu prea am conversatii cu EL, spre deloc chiar, nici macar in sesiune) ia-ma din sala asta si du-ma pe Motoare ca ma dor dintii de la decor. Pai asa culori eu n-am vazut in viata mea nici in cel mai trist display de vitrina de obor, jur. Indraznesc sa zic ca pana si pitzipoancele de cea mai proasta speta ar fi plans in fata unor cortine atat de kitschoase. Atat sclipici, paieta si prost gust n-am vazut nici pe pitzipoanca.org cu toata arhiva ei!
2. In jumatatea de ora(ca atat am rezistat) pe care am petrecut-o blestemand soarta care mi-a pus biletul in mana n-am putut decat sa dau ochii peste cap. Si prietenii imi sunt martori ca eu rezist frate! La dentist, la examene, tac si fac. Dar aici? Jale. M-am simtit jignita de atat prost gust.
3. Daca ti-e dor de revelioanele copilariei, da, alea cu Nae Lazarescu si Vasile Moraru, varianta si mai obosita, mergi la piesa asta. Ai avea atatea poante proaste din care sa alegi: ori baba blonda cu rochie sexi care canta despre "vorba aia", unde "vorba aia" era ceva kinky, exemplu: contextul "m-a rugat sa-i arat vorba aia"; ori o sceneta rasuflata cu trei scolarite jucate de o gospodina grasa intre doua varste, o grohaita de zici ca a iesit din bancul cu "e dupa sifonier" si o tipa pe care recunosc ca o pot numi destul de actrita; ori interludiile cu baletisti imbracati a la anii '90. Pick your poison :))
4. Dupa glume proaste, vin talentele indoielnice: intre acte (desi nici acte nu le-as zice ca actele presupun o intriga, o actiune, aici era doar un tele-eurobingo show mai colorat si fara "s-a cantat linie") mai canta cineva. Mai o pustoaica blonda in rochie de prom(fix prom, nu bal romanesc. deci nu in rochie de nasa ci in rochie de prom fara floare la mana dar roz nevoie mare), mai baba sexi, mai una trecuta, gen Elena Carstea wannabe. Moartea pasiunii pe tocuri, intelegi?
Nu stiu ce sa mai zic mai Liviu ca m-am prins in valtoarea povestirii si simt ca tot nu ti-am zis tot. Trebuie sa te tii departe de piesa asta. Doar daca nu e in distributia originala caci acolo mai poti rade de peruca Cristinei Stamate (pe aceasta cale o invit respectuos sa mai schimbe stylingul ca m-am saturat de coditele marunte gen Irina de la ASIA in mizerie,oke?). Dar oricum, tu tine-te departe de piese cu femei, ce sa mai. Cand ma gandesc ca femeile astea au facut UNATC-ul la care eu n-am avut curaj sa dau numai ca sa ajunga sa cante ca Andreea Balan dar fara Petrisor si dansatoare...mi-e ciuda, dar nu vorbeste ciuda, acum a vorbit dezgustul.
M-a jignit piesa asta de doi lei. Mai bine revedeam Paradisul in Direct, din 97, ca era mai fun. Desi pe aceeasi idee.

Ce mai, crede-o pe Cristina cand zice ca piesa a fost nasoala cu NA mare.

Asta e pentru Bogdan al meu: Liviu asta e prietenul Cristinei. Trebuia sa-l conving ca femeia lui nu minte, intelegi? :))

Hai Cristina, culca-te, tipografia te asteapta.

Mie

Mie nu-mi place sa fiu "certata". N-as putea sa fiu lasata in pace? Intreb.

Mare

Imi prezic un viitor mare. Am zis. De-o fi sa calc pe cadavre, sa zic "scrupule, ce-s alea scrupule?" sau sa ma scutur de prieteni tot o sa fiu mare. Pentru ca asta e ceea ce conteaza pentru un grandoman, nu?

Search

Azi pe la pranz un IP napastuit ajungea pe blogul meu dupa cautarea "cluburi oameni maturi bucuresti". Doamne ce-am mai ras :)) Adicatelea exista si cluburi de oameni imaturi, nu? Imi pare rau ca a ajuns pe postarea in care faceam misto de oamenii "maturi" care merg in cluburi sa se maimutareasca. N-am vrut sa-i spulber speranta la o batranete cool. Ca sa ma revansez, ii spun care era clubul cu pitici cu pana: Fratelli.

Daca si cu parca...

...se plimbau intr-o barca. Cand eram mica, la bloc, cine zicea expresia asta era tare. Eu de fapt n-aveam cum sa incep. M-a secatuit scrisul de formulari funky-funny-super duper-cool.
Ma gandeam ce-as fi eu daca...
-as fi frantuzoaica: m-as scuti de efortul de a ma mai machia. As face pe naturala ca sa moara americancele de ciuda. Si ca sa fiu je m'en fiche-ista.
-as fi britanica: as avea o scuza sa port carouri.
-as fi nordica: as putea naibii sa port balerini si pe o vreme ca asta, fara sa-mi mai fie rusine ca ma judeca lumea pe strada. ce sa fac daca mi-am luat balerini rosii si nu mai am rabdare sa-i port. e vina mea ca sunt femeie? a?
-as fi americanca: m-as lafai in fast food junk.
-as fi rusoaica: as face pe straina inocenta cu accent.
-as fi asiatica: as plange in perna seara de seara ca pentru europeni suntem toti la fel. coreeni, japonezi, chinezi, mongolezi, o adunatura de ochi mici.

Cam asa se impart in mintea mea femeile lumii. Ce sa zic, norocul meu ca sunt romanca si am preocupari superficiale. Nu?

Ce stiu eu despre jurnalism & co

Mi-era dor sa scriu pe blog, dar in joaca mea de-a omul mare cu serviciu n-am mai avut timp de nimic. Ma gandeam la toate lucrurile astea legate de job si nu orice job, ci jurnalismul in mod special. Asa mi-am dat seama ca tot ce stiu eu despre jurnalism trebuie inventariat. Scuzele mele copiilor doritori de facultate de jurnalism pe care Google ii va calauzi spre acest post. N-or sa gaseasca Graalul jurnalistic aici. Aici e doar viziunea mea despre jurnalism.

Femeile cu cariera sunt o specie frustrata. Vai de barbatul cu sef femeie.

Exista doua feluri de jurnalisti: cei care se duc la conferinta ca sa manance de la bufet si cei care sunt interesanti de conferinta propriu-zisa.

Mi-am dat seama ca "vedetele" nu vor intelege niciodata ca le faci o favoare scriind despre ele. Va trebui sa atingi limita fina dintre contactare si hartuire ca sa obtii un amarat de interviu.

Am realizat ca PR-istii acestor "vedete" sunt ultimul bastion. Daca treci de ei, esti zeu. Si iti spun eu ca nu prea treci :))

Apoi am inteles ca mai exista si vedete umane. Din ciclul "am intalnit si romani fericiti". Dar astea sunt putine si daca sunt, sigur va aparea din neant un PR incapatanat.

Clientii(sponsori,companii,parteneri,etc) sunt niste personaje mitice cu rol nicidecum ajutator. In basmul jurnalistic ei exista ca sa intarzie lucrurile, sa le strice, sa le ras-modifice pana ti se ia si-ti dai demisia sau faci ceva pe contract.

Tipografiile miros urat.

Deadlineurile sunt niste monstri. Pe de alta parte, asta e valabil probabil doar pentru mine si nu tine loc de axioma. Caci eu sunt omul care mereu intarzie.

Cand colegii si seful nu-ti stiu numele, nu ai tu o problema, ci ei. Se numeste ADD. Obisnuieste-te cu ideea, desi eu n-am reusit inca, ca vei lucra cu oameni care nu dau un scuipat pe tine.

Unii jurnalisti au trecut prin facultati ca gasca prin apa. Drept pentru care niciun profesor universitar nu a remarcat ca folosirea cratimei le ridica impresionante probleme, ca gramatica romana li se pare un balaur cu patru capete sau ca pur si simplu nu au ce le trebuie pentru a deveni jurnalist. Alta explicatie n-am. Trebuie ca n-a observat profesorul. N-as putea admite ca profesorii i-au promovat cu buna stiinta, ar fi o monstruozitate.

Este atat de simplu sa apari intr-un ziar de scandal. Ce dolari, ce plata, ce telefoane ascunse. Suni la redactia ziarului, spui cine, unde si la ce ora va fi si echipa de paparazzi se prezinta dupa orarul stabilit. Chiar credeti ca vedetele sunt mereu surprinse?

Designerii sunt niste geeksi. Nu stiu unde se ascund toti frumuseii absolventi de arte and co, caci eu am dat numai peste designeri nasoi. Probabil ca nu poti ajunge bun in ceea ce faci decat daca acorzi foarte mult timp meseriei, ergo neavand viata sociala si timp pentru auto-ingrijire.

Un articol trebuie aprobat pana si de mama mamei lui Stefan cel Mare pana ajunge sa fie citit de Nelutza din deal.

Zilele trecute cand mi-au dat toate astea prin cap sigur mai aveam si alte informatii de impartasit. Dar le-am uitat acum. Probabil o sa revin cu adaugiri, desi nu stiu pe cine ar mai interesa secretele ieftine ale jurnalismului.